Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Candela tăcerii
Soarele-i în asfințit, seara lin coboară
Peste satu-îmbătrânit și pe-o ulicioară,
Gânduri mama-mprăștie la căderea serii,
În ochii ei pâlpâie candela tăcerii.
Viața, tristul adevăr, nu i-a fost ușoară,
Anii ce s-au prins în păr atârnă povară,
Toate-s vraiște-n obor, răvășite-s toate,
Le-ar pune la locul lor însă nu mai poate.
I-au plecat copiii, singură-a rămas,
Își tot cheamă fiii tremurând în glas,
Cu dorul nemărginit așteaptă băieții,
Hornul case-i dărâmat și-au crăpat pereții.
Mâna-i tremurândă mângâie-o păpușă,
Privirea ei blândă caută spre ușă,
Se roagă icoanei și CELUI DE SUS,
În tăcerea mamei multe sunt de spus.
poezie
de
Nicolae Matei
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice