Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și îngerii mor
Să învățăm a da timpului timp,
Să primim a sări un anotimp,
Să vrem a scava în gând și în ploi,
Să privim surâzători înapoi.
S-admitem că viața-i un tăvălug,
Brazda de plug să ne-aducă belșug,
Amarul să ne fie azimă,
Iubirea să ne fie lumină.
Să-nțelegem că-i alt tip de război,
Fără arme, doar plânset de oboi,
Să acceptăm că și Îngerii mor,
Riscând totul să ne dea ajutor.
Smeriți în rădăcini să coborâm,
Să stăm aici, nu pe un alt tărâm,
Liniștea să o prindem de mână,
Speranța să ne fie cunună.
Și atunci când calvarul va trece,
Să nu ne-mbătăm cu apă rece,
Să nu uităm nimic din ce-a fost dat,
Căci multe-n izolare-am dezlegat.
Să așteptăm cuminți și răbdători
Când inamicul va muri în zori
Și lacăte vom rupe peste munți
Să ne-ntâlnim smeriți pe albe punți.
În palme să ne crească crin regal,
Lumea s-o preschimbăm în ideal,
Fără măști dintr-o neagră cronică,
Ci zbor săgetat de rândunică.
poezie
de
Doina-Maria Constantin
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice