Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mama
Cu cât are mai mulțI copii, cu-atât o mamă-i mai frumoasă,
Pe toți îi strânge-n jurul ei, pe toți i-adună la o masă,
Veghează asupra lor mereu, pe toți întotdeauna îi iubește,
Iubirea sufletului ei cu fiecare prunc sporește.
Le-așterne patul în odaie, le-aprinde focul în cămin,
Și cu mânuța ei cea sfântă va lecui orice suspin,
Îi apără cu semnul crucii, îi spală și îi primenește,
Iar înainte de culcare pe fiecare-l învelește.
Cât încă sunt puiuții mici, nevoile mai înconjoară,
Iar din puținul care este, măicuța face mult să pară,
Le va-mpărți un colț de pâine, lăsându-se pe ea flămândă
Și va zâmbi-mpăciuitoare, un neajuns să mai ascundă.
Când puii cresc și aripa îi va-ndemna din cuib să zboare,
Sufletul mamei ars de griji îl va-nsoți pe fiecare,
Oriunde îl va duce rostul, precum e scris al său destin,
Pe-o cale netedă, ferice sau pe-o cărare prin suspin.
În crucea nopții, la icoană, se roagă maica-nlăcrimată,
Ca traiul puilor să fie frumos ca noaptea înstelată
Și orice rău sau greutate va fi menit să îi lovească,
Prin mila Domnului preasfântă, să fie ea să o primească.
Rămasă singură, bătrână, mereu la poartă-i e cărarea,
Lumina ochilor, scăzută, sub mână iscodește zarea,
Căci dorul o macină în zile și-n nopțile fără hodină
Și-ar vrea pe toți să-i vadă-n prag, până să plece spre lumină.
O mamă, pentru ai ei copii e pururi sfântă și frumoasă,
Cum sfânt e visul ce în nopți le poartă sufletul acasă,
La candela de la icoană, la mămăliga aburindă,
La chipul mamei din fereastră, la ușa care dă în tindă.
poezie
de
Liliana Burac
din revista
Uniunea Artelor
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice