Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Oglinda
Oglinda... este un obiect,
Ce este atârnat pe un perete.
Unii se admiră-n ea discret...
Alții... suspină cu regrete.
Eu... mă privesc în ea și-mi zic...
Oglinda... minte, mă înșeală.
Că practic... nu îi dau nimic,
De ce tot am o îndoială?
M-arată oare cum sunt eu?
În diferite ipostaze?
Sau sunt prea disperat mereu
Și fug de ale sale raze.
Când eram tânăr frumușel,
Oglinda... mi-era necesară.
O ascundeam în portofel
Și o scoteam seară de seară.
Priveam în ea... ore in șir,
Aproape fără socoteală,
Acum mă întreb... și chiar mă mir...
De ce aveam atâta fală?
Oglinda... ea o fi de vină,
M-a înșelat și m-a trădat?
Sau timpul și a lui lumină
Un chip frumos mi-a arătat?
Mă simt slăbit și n-am putere
Să mai privesc acum in ea.
O las ascunsă prin unghere
Și după ce eu voi pleca.
Voi... ține-ți minte... că oglinda,
Vă păcălește an de an.
E șmecheră vă fură mintea
Și vă dă somnul milenar.
poezie
de
Ioan Cojocariu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice