Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubirea, cadou de Dragobete
- Unde-s florile, băiete?
Așa știi tu să iubești?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă privești?
Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva prețios.
Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacția lor...
Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?
Dacă mă scoteai la cină,
Povesteam și eu ceva.
Că brățara aia fină,
N-ai dorit a-mi cumpăra.
Dar tu nu, n-ai vrut nimic,
Tocmai azi, de Dragobete,
Mi-ai dat pe buze-un pupic,
Dar nu-i suficient, băiete...
- Vai, femeia vieții mele,
Doare vorba ta, să știi...
Acel buchet de lalele,
Treptat, se va ofili.
Aceste daruri prețioase,
Nu se compară, nici gând!
Cu-acele trăiri frumoase,
Ce le-am împărțit, de când...
Ne-am îndrăgostit orbește,
Era Mai, îți amintești?
Rogu-te, în stern privește,
Darul meu să îl găsești.
Când te-or întreba "amice",
Ce-ai primit sau ce ți-am luat,
Zâmbetul să nu ți-l strice,
Spune-le: Ceva curat..
Nu poartă nume de floare,
Nu lucește-n sclipiri mii,
N-are ambalaj, se pare,
Este sora inimii...
Este dragostea, iubito,
Ce ți-o port ca un trofeu,
Ăsta este, fericito,
De câțiva ani, darul meu.
poezie
de
Andreea Văduva
din
Blogul "Rânduri rupte din viață"
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice