Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dragobete ne îmbie
Iernii, straiul rar și dalb, îi dezbracă nostalgia,
Clipa, dichisită-n alb, mână-n cercuri veșnicia,
Ochiul savurează valsul ce-l rotește fulg de nea,
Fruntea își apleacă nazul peste, goală, foaia mea...
M-am certat cu iarna grea, îi detest dezarmonia,
Supărată sunt pe ea, că-mi răcește poezia,
Nărăvind a mă seduce cu promisiuni tacite,
Îmi cere pe visul dulce, să-i dau amintiri lucite...
Plimbând rătăcirea Muzei pe cărările tăcerii,
Delectează rar visarea cu parfumul primăverii...
Ochii scormonesc pe cer, lungi, fragile curcubeie,
Sufletul, cu-aripi de ger, însetat e de-o scânteie...
Dar strivesc al ei potop cu o blândă resemnare,
Sprijin tâmpla de un plop a urgentă deșteptare,
Cam nostalgic' scriu-adio pe cârpite-i cojocele,
Căci, sub streașină, cu brio, vrăbiuțe gureșele
Îi dau startul primăverii cu sezonul de iubire,
Cu un dans al delectării topesc galeșa-mi privire...
Dragobete, azi, ne-mbie, să ieșim din hibernare,
Cu-a sărutului magie și cu-o dulce-mbrățișare...
poezie
de
Maria Botnaru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice