Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Toamnă zurlie...
Într-o palmă de lumină stă-ntunericul la sfadă
Cu amurgul toamnei mele, înveliți într-o broboadă.
Orizontu-și prinde părul cu agrafe de rubine,
Eu, din cer, îmi fac năframă și trag cerul peste mine.
E o liniște bizară, care-mi urlă pe sub piele,
Anii mei trag cu urechea la un zvon de uculele.
O fi toamnă la adresa unde îmi aștept sentința,
Dar în colțul gurii-un zâmbet, încă-și deapănă dorința.
Stau jurații-(adică-amurgul și-ntunericul) pe gânduri,
Cum de îndrăznesc, eu-toamnă, să mai port pe umeri fluturi?
-Păi, cum să vă spun eu vouă, ca ciudat să nu vă pară?
Sunt o toamnă ruginie, dar am nervi de primăvară...
-Oooo, să trecem în zapise așa răzvrătire crasă,
Poate-ți vine nebunia să te faci, toamnă, mireasă!
Eu mă duc să trag o vodkă, hai, amurgule cu mine,
Că, de stăm mai mult la sfadă, te apucă și pe tine
Nervii cei de primăvară-i pandemie-n univers
Și șterg nopțile din ceruri și-ntunericul din mers...
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice