Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
ABC
A vrut Dumnezeu să scrie
Și nici nu era hârtie.
N-avea nici un fel de scule
Și nici litere destule.
C-un crâmpei de alfabet
Mergea scrisul foarte-ncet.
N-aș vrea nici atât să-l supăr
Cât piperul de ienupăr,
Dar o să vă spui ceva:
Nici carte nu prea știa.
Orișice învățăcel
Știe mult mai mult ca el.
El, care făcuse toate,
Nu avea certificate.
Câtu-i Dumnezeu de mare
N-are trei clase primare.
La citit se-mpiedica,
Nu știe-aritmetica.
Știe-atât: numai să facă.
Ia oleacă, pune-oleacă.
Face oameni și lumină
Din puțin scuipat cu tină,
Și dintr-un aluat mai lung
Scoate luna ca din strung.
Papagalul și păuna
Și-au smuls pana, câte una,
Ca să-i facă pensulă
Domnului din insulă,
Coliba de pe pământ
A Celui Inalt și Sfânt
Fiind clădită de pești meșteri
Intre talaze și peșteri.
El a luat mai bine-o pană
De la tarca năzdrăvană
Și-ascuțindu-și-o-ntre dește,
Despicând-o scolărește,
Și-a făcut condei, în stare
A scrie și pe piatră tare.
A-ntins cerul ca o coală
In toata Taria goală.
Insă până nu scria.
A luat atunci o nuia
Și a însemnat cu ea,
Cu argint, stea lângă stea.
Și ca să vadă pe schele,
A făcut și cruci de stele.
Ce-a scris noaptea s-a zvântat,
Apoi, pân' la scăpătat,
Cu sugătoare de soare
Și ziua și pe-nserare
A citit și tot a șters,
Câte-o vorbă, câte-un vers,
Și câte o dată, fată,
Toata foaia, cartea toată,
Fiincă Dumnezeu ce-a vrut
P-ormă nu i-a mai plăcut.
Că din scrisele prea drese
Nici lucru prea bun nu iese.
Cât a scris el cerul tot,
Să spui drept, a ști nu pot.
Invățați cu cărțulie
Cred c-aproape o veșnicie.
Pe cât mintea îl ajută
Melcul crede că o sută
De vecii întregi și pline.
Melcul știe, cred, mai bine.
Insă cerul, în sfârșit,
E de-atuncea tipărit.
poezie celebră
de
Tudor Arghezi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice