Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Zânei cu degete albe...
Noaptea își cernea mirajul peste-a iernii feerie
Dănțuind cu fulgii reci dar cu sufletul în rai,
Îngerul zâmbet-Lumină cobora din cer pe stele
Să picteze-n raza lunii chipul zânei din poveste.
Ursitoare înțelepte, sori veniți din miazănoapte
Cosânzenele din basme prinți cu plete ca de soare,
În priviri cu ghiocei și pe buze miere scumpă
Încântați de floarea care se năștea în miez de iarnă
Într-o zi de treisprezece cu un nume ca o vrajă
Au chemat în mare taină din clepsidra Timpului
Cea mai înțeleaptă zână zilele să-i ocrotească.
Oană, fată de la munte cu aromă de rășină
Ochii-ți mari ca murele, mersul căprioarelor.
Gândul zborul șoimului peste zările albastre
Glasul, șoaptă vie de izvor când se scrie spre câmpie.
Zână cu degete albe prinsa-i în buchetul vieții
Flori crescute pe tărâmul carpatin renăscute-n perle rare
Pe tărâmul dragostei care te-a sfințit ca Evă.
Fiică, suflet-diamant soră, zee -înțeleaptă
Fie-ți zilele curate ca albul ninsorilor
Și ușoare ca și fulgii în furtunile vieții.
Înger cu aripi Lumină să nu uiți să strălucești
Să fii soare, lună, stea tuturor din bolta ta.
Oană, fiică din povestea scrisă de-o măicuță-Ană
Să fii binecuvântată și vegheată de toți îngerii albaștri.
poezie
de
Elena Dragomir
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice