Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Te-ai furișat în sufletul meu cu nonșelanță, tiptil, metodic. Ca un impostor, purtând în umbra pașilor grei, zbuciumul acesta tacit al trăirilor surde. M-ai mințit frumos. Și la rându-mi hrănindu-mă nestingherit cu fărâme de iluzie fragedă am agățat de asfințit toate evidențele. N-am vrut să mă las pierdută în certitudini hilare când absurdul ne bate în piept cu toată puterea. Îl auzi? Un grăunte de clipă să-mi dai înapoi. Atât. Nu mă ispiti cu timp viclean sau păreri de rău. Nu lăsa cuvinte sărace, golite definitiv de esența binelui să prindă contur. N-am nevoie. Ne-am consumat mocnit, molcom până ce adevărul a smuls aparențe stupide, topindu-ne măștile. Înțelegi? N-are nici un rost să trecem prin locuri pe care inima le asociază cu reminescențe și regret. Aruncă-mă iubirii despre care știm atât de puține. Pot fără noi. Până la urmă hazardul a întâlnit de-a lungul vremii prea mulți străini care se credeau de neînlocuit...
Andreea Palasescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice