Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ți-am zis că din albastru nestins al ochilor tăi răsare soarele? Nu al tuturor, ci numai raza mea plăpândă de veșnicie închipuită. Sunt egoist, lacom și fericit, întotdeauna frământat de neînțelesul pierdut în gândurile tale. Adorm în moartea timpului, doar când genele mângâie dorul, stingând razant, in amurg tăcut, licăriri de vară târzie. Mă naști și mă smulgi din adâncuri de sine, cu ispite, agonie și un fel de liniște tandră cu gust de regăsire. La tine în brațe e acasă. E unde sufletul meu se odihnește, îmbătrânit de amarul vremurilor, flămând de emoție pură, neîntinată, vesel. Îti miroase firul de păr subțire, curgând pe umeri goi de lut numai a valuri spumegând si a șoapte îngânate la umbra ramurilor de salcâm. Mă imbăt cu bătăi de inimă bună, inocentă, cuminte și când te țin de mână, lumea se face mică, stingheră, și într-o doară comprimându-se în fior, încape în căușul palmei tale.
Nu sunt îndrăgostit. Doar te iubesc. Sincer, cu orgolii prostești adesea, stângaci dar neîntrerupt. Găsind în imperfecțiuni o stranie completare, care mă vindecă întotdeauna de mine cel posac și întinat cu neliniște și păcate.
Andreea Palasescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice