Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Neputință
Șoapta-ți nesigură
asemeni pasului care-mi străbate cărările,
ridicolă uneori
ca un clipit de frunze,
își depune oul
în cuibul facerii lumii.
Pot împărți cu tine
litere,
cuvinte,
strofe întregi,
pe o sfoară
întinsă desupra prăpastiei,
care ne separă trupurile.
Un fir subțire de soare
lunecă mereu
încercând să ne vadă,
în timp ce,
o durere cuminte mă inundă,
spunându-mi în taină:
-"nu te duce,
- nu te duce!"
Hâdă ești durere uneori
și nesigur îți este pasul.
Lasă copacul albastru
să-mi ofere rădăcina eternității!
Doar el mai vâslește liniștit
pe apa viață,
cu gesturi de bătrân
care a renunțat de mult
să-mi mai respire sufletul.
M-ai făcut frunză
și floare
în adâncimea pădurii de nuferi.
Văd cerul
înspăimântat de adâncu-mi
în care mă scald,
când zeul soare
se răzbună și el
încercând să-mi fure lumina,
dar îmbătrânește,
până să ajungă la mine.
Ochiul meu
strânge în el necuprinsul
refuzând să-mi audă
strigătul de neputință
în fața destinului.
poezie
de
Rodica Cernea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice