Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Și să mă strigi, pe numele tău!
Și de mă strigi, nu mă striga pe nume
Și nici să nu mă cauți unde-am fost!
Eu am plecat din mine-n altă lume,
Că-n lumea mea, nu mai aveam vreun rost.
Și de mă chemi, în lumea ta de vise
Eu n-am s-adorm decât într-un poem,
Să mă trezesc sub ploile ce mi se
Încolăcesc pe versuri care gem.
Și de m-alegi dintre atâtea Ane,
Ce-așteaptă o zidire-n paradis,
Să nu te-aștepți să îți aduc plocoane,
Că-n lumea mea, bacșișul nu-i permis.
Și de m-aștepți cu sufletul la gură
Eu mai întârzii, la un coafor,
Că nu se cade, ca o murătură
Să vin la tine. Și întâmplător,
De ai prin curte vreun curcan de rasă,
Să-l pregătești la cină, că mi-e dor,
Să mai poftesc la un mascul pe masă
Și vezi, să îl prepari la rotisor!
Și-un vin la rece, fără îndoială,
Eu cred că l-ai păstrat să-l bem în doi.
Te-am cam băgat, Adam, la cheltuială,
Dar mi-am propus, când vin, să te jupoi.
Și când, pe poartă voi intra, nu-mi spune,
Că ai uitat demult ce nume port!
Tu să mă strigi, iubite, pe-al tău nume,
Că numele de evă nu-l suport!
Și sper, că mere nu ai în grădină,
(Legenda o s-o spulberăm noi doi).
C-avem și tu și eu aceeași vină:
Cu măr sau fără măr, suntem tot goi.
poezie
de
Violetta Petre
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice