Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pelerinaj la mormântul de apă
(recuperarea limbajului ancestral)
să-mi sfărâm gleznele de stele devenea un fapt comun care nu merita consemnat mamă
croșetai placidă la gura sobei o pereche de ciorapi
pe care nu-i va încălța nimeni
ochii mei orfani făceau culcuș fulgerelor
surori de vreme ploioasă
priveai mirată mamă epavele de pe țărmuri uitate sau iertate de-un potop anonim
eu număram catarge și mareele din palmă
mi se părea straniu că n-am sângerat împreună pe-același gând niciodată
spate în spate
rulam găuri negre memorii uscate ce ne-atingeau diferit
Noul Testament încă nu-și desferecase coperțile
pluteam sincopat printre escroci și presupuși sfinți și nici o credință nu ne lega în aceeași tâmplă
deși îți umpleam buzunarele cu ancore sufletul tău rămânea pe afară
n-ai palpat mamă nici mările pe care le găzduiam în coapsă
nici plugurile care tăiau adânc lutul cuvântului
sunam vânturile până îmi sângerau buzele
nu mai conta prea mult că ne-au fost devastate speranțe
de ploi acide
n-am avut milă de numele plin de rădăcini putrede
pline de semințe mi-s văzduhurile combustii solare îmi leagă arterele
gravitația e atât de fragilă în tălpile mele
că aproape îmi sparge pocalul
risipită-ntre stele
tu croșetezi mai departe printre ochiuri alunec fără de urmă
și vorbele noastre crapă de gol
poezie
de
Maria Elena Chindea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice