Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Împiedicându-se, Ahile
Ea nu te mai așteaptă demult, răpită în sine
de o dragoste mare,
ca o biserică goală, în care lumina se subțiază,
prinsă în cârlige de aer,
ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ținându-se strâns.
Tu mai faci câțiva pași, cum făcea Zenon, eleatul,
zăpăcit de acest adevăr uriaș: fericit nu-i cel care aleargă,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se știe fără de mâini și picioare.
Nu-i nimic de făcut, e toamnă.
Și toamna, nimic altceva decât o nouă și dulce femeie,
îngrijorată puțin de-a sa frumusețe,
ca o biserică goală, în care lumina se subțiază,
ca o carte care se citește pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ținându-se strâns.
poezie
de
Dorin Cozan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice