Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un cântec de plecare
O ploaie caldă și-o briză blândă
tocmai au ajuns aici
și-au alungat frigul iernii.
Prospețime de catifea sub sălcii,
Voioșie ca aceea a prunilor în floare;
Simt tinerețea înnoitoare a spiritului Primăverii.
Dar cine va împărtăși cu mine
Darurile vinului și ale poeziei?
Lacrimile îmi ruinează rimelul,
Acele din păr sunt prea grele.
Am îmbrăcat cămașa cea nouă de noapte,
Cusută cu fir auriu și subțire de mătase
Și mă arunc pe un munte de perne,
Desfăcându-mi părul.
Singură, tot ce pot îmbrățișa este tristețea,
Care pare infinită.
Știind că visele bune nu-și găsesc culcuș sub tâmpla mea,
Stau trează până dincolo de miezul nopții,
Tot scurtând fitilul acestei lămpi care fumegă.
poezie
de
Li Qingzhao ~ Li Ching-chao, 1084-1155
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice