Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mormântul marinarului de la Clo-oose*
Eliberat de vânturi și de-a valurilor goană,
Scos dintre stropii de spumă zgomotoasă,
A fost depus în liniștea cea mare, suverană
Marinarul după-atâta cale a ajuns acasă.
Aici el se poate-odihni și-întreba mirat
De ce bătrânele nave nu se bucură de-al digului de confort,
De ce tânjesc, ciulind urechea, după clocotul talazului turbat,
După tunetul norilor din Strâmtorile* de dincolo de port?.
El mai vede flota de pescadoare dimineața,
Umbrele unor suflete pierdute și, totodată, generoase
Care-alunecă peste apele unde țipetele focilor prin ceața
Densă dezvăluie navigatorului bancurile de nisip periculoase.
Mai vede și-acea navă de linie înaintând spre grind
Prin asfințitul palid ca un gălbenuș;
Sub cerul cu piele de macrou îi mai vede siajul vălurind
Ca pieptul unui pescăruș.
Dar el nu va ști niciodată că a devenit tăcere,
La fel și mândria lui de fiu al mării,
Născută din lupte și eforturi pline de fericire și durere
Acum, când refluxul a-închis geana zării.
NB* Un sat indian în apropiere de Vancouver;
* Ar putea fi vorba despre strâmtoarea Juan de Fuca, lungă de 100 de mile, care separă Insula Vancouver și statul Washington.
poezie
de
Pickthall Marjorie, 1883-1922
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice