Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cafea
Te-aș invita la o cafea, iubire,
Dar nu știu unde, cafeneaua noastră
E-nchisă acum și doar în amintire,
Îi susură un rău pe sub fereastră.
Poate-am găsi o alta, în vreo toamnă
Ce rătăcește astăzi, ca și noi,
Tot neaflând un loc unde să-și cearnă
Din ochii triști, încă neplânse ploi.
Ne-am saluta cu câteva cuvinte,
Ne-am spune cât de bine ne e-n suflet,
Apoi știind că fiecare minte,
Am trece peste clipă, cu un zâmbet.
De una și de alta am vorbi,
De vara ce-a plecat să doarmă-un pic,
De iarna ce cândva, iar va veni,
Fără de fapt, să povestim nimic.
Doar gândul, fără voie ne-ar zbura,
La fel ca frunzele purtate lin de vânt,
În vremea când privirea doar, vorbea,
Fără ca noi să spunem vreun cuvânt.
Banal, într-un final ne-am despărți,
Plecând pe drumul nostru către seară,
În timp ce fiecare ne-am gândi,
Oare de ce, cafeaua e amară?
poezie
de
Elena Neicu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice