Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ne-ai băgat pădurile în sicrie, străine
Cine-ar putea durerea frunzei s-aline
Când casa i-a fost secerată de topor?
Ne-ai secat sevele pământului, străine,
Ne-ai transformat pădurea în ogor.
Din ce în ce mai puține triluri măiastre
Mai răsună în inima codrului îndurerat,
Ne-ai alungat cântăreții spre zări albastre
Cu dulci amintiri sub aripi au plecat.
Străine, plânge amarnic sufletul în mine
Căci multele generațiile ce vor urma
Vor zări trunchiuri ciuntite pe coline
De verdele lor crud nu se vor bucura.
Ne-ai băgat făr' de milă pădurile în sicrie
Făcute din lemnul propriilor lor copii
I-ai forțat să plătească crunta simbrie
Siluindu-le sufletele să bântuie pe câmpii.
poezie
de
Maria-Magdalena Stan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice