Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Coș de gunoi
crezi ce vrei despre tăcerile mele
eu stiu că nu-s piei de reptilă
ci oboseli acute de gând
și punte devin căzând lat
pe curmezișul hăului tâmplei
cu pași de bocanci scâlciați
târșiți să se plimbe trecutul
pe care tu îl știi fragmentar
tu poate crezi că tăcerile mele sunt pline de bube
ce supurează cuvântul făcându-l demers inutil
nu suflete sunt nori trecători
ce se sparg în tunete mute
să-mi plouă răcori pe suflet și frunte
încolo e totul senin
senin cât se poate desigur
și-al meu e-n seară târzie
cu soare ascuns și stele pe cer
licăriri de cuvinte misterioase stranii banale
pe care le adun pe fărașul uzat
ce-l golesc în coșul de gunoi al vieții ce sunt
naiv amăgindu-mă că-i poezie...
nu-s piei de reptilă tăcerile mele
de le simți o povară cu minim efort
zvârle coșu-n pubela utării cu tot...
ești încă verde și ea încă nu-i plină
poezie
de
Ioan Postolache-Doljești
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice