Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Corealitate
Am crezut că sufletul este o confluență de intimități
Ce-și călăuzește lirismul dragostei către complinire.
Pentru noi, împreună a devenit un azil de singurătăți
În care comunicarea frumoasă lipsește cu desăvârșire.
Mi-aș fi dorit să fii asemenea mie, măcar un zăstimp,
Un suflet pereche, cu aceleași gânduri și preferințe,
Un refugiu universal dincolo de spațiu și timp...
În pacea sufletelor noastre, să milosârdim oricâte suferințe.
Sufletul tău veșnic reneagă. Devenite tiradă
Vorbele-ți nu mai au ecou în sufletul meu;
Îl hăituiești de parca-i fi o pasăre de pradă.
Să te descopăr demon, mi-a fost cel mai greu!
Viața noastră a devenit o dureroasă corealitate;
Când îți spun că mi-ai rănit sufletul, nu mă crezi,
Dar să știi că și invizibilul este acea realitate
Pe care nu ești în stare s-o-nțelegi și s-o vezi.
poezie
de
Costel Avrămescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice