Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Căutare
Țin luna în dinți
și-n picioare
copita pământului, spartă
hoinăresc într-un cerb
desenat pe o hartă
aproape îmi leg sângele de un tei
să nu plece pe dealuri,
să nu își rupă fruntea sticloasă
de maluri,
să nu se îmbete într-o fată frumoasă
îmbrăcată în cuie și lemn
dintr-o patrie joasă
ah, duhnind neomenesc
a catifea și uitare
Tot îmi spun -pământul acesta e mare
vine-n aerul meu
nu mai are răbdare
iar în jur poate nu e nimic de găsit,
nici de plecat,
nici de venit
nici de cuțit.
Oare?...
Țin luna în dinți ca pe un frâu,
în genunchi am flori de lucernă
urmele mele mergându-mă
îmi vor zdrobi
părinții sub pernă.
poezie
de
Camelia Radulian
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice