Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Boala singurătății
A mai murit o noapte-n cordul meu,
Mi-a mai căzut un înger la picioare...
Pe Calea Laptelui, cu Dumnezeu
Mă plimb spunându-i ceea ce mă doare.
El mă privește zâmbitor și trist,
Îndurerat că nu mă înțelege...
Eu doar un muritor care exist,
El mai presus de moarte și de lege.
Dar ne plimbăm... si-mi face semn să tac;
Tăcerea e suprema fericire...
În cerul gurii simt cum se prefac
Ecourile în șoptiri de lire.
E liniste în mine de-nceput,
Când mâna Lui mă plămădea din humă,
Când morții încă nu plăteam tribut
Și nu purtam în păr argint și brumă.
Mă plimb cu Dumnezeu la braț spre nord
Ca un copil cu tatăl său spre școală...
Fiind ajunși la un comun acord:
Singurătate-ai cea mai cruntă boală...
poezie
de
Nicu Gavrilovici
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice