Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tristețe la Caracal
E trist când fiicele ori fiii,
Își pierd sărmanii lor părinți,
Dar sunt de-a dreptul scoși din minți,
Părinții care-și pierd copiii...
Striviți sub tainice mistere,
Se duc părinții spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Și-i lasă pe copii-n durere...
Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coșmarul morții în regret,
Și soarta își impune vrerea...
Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Și îi răpește pe copii,
Lăsându-i pe părinți pustii,
Căzuți pe-a disperării treaptă...
Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viața cupă cu venin,
Și fără rost e lumea-ntreagă...
E trist când fiicele ori fiii,
Își pierd sărmanii lor părinți,
Dar sunt de-a dreptul scoși din minți
Părinții care-și pierd copiii!
poezie
de
Eugen Ilișiu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice