Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Omule, ce ai cu mine?
Cu privirea rătăcită,
Ține în lăbuțe, strâns,
Pâinea tare, învechită,
De foame, sete constrâns.
Tolănit pe-asfaltul rece,
Și cu firmituri în jur,
Se uită la om cum trece,
Și cum îi vorbește dur.
"- Ieși de-aici, făptură slută,
Poate-oi fi câine turbat!
Asta-i belea absolută,
Să fiu de tine mușcat!
Vă-nmulțiți ca șobolanii,
Umblați pe stradă hai-hui,
Hingherii ne iau toți banii,
Dar mai lasă câte-un pui...
De ce mi-aș lua de la gură,
Ca să-ți dau, potaie, zi?
Tu mi-ai da o-mbucătură,
Om pe lume, dac-ai fi?
Plini de boli și de căpușe,
Blana vă miroase-urât,
"Stimați" căței, cățelușe,
Ca nodul îmi stați în gât!
De mi-ar rămâne mâncare,
N-aș împărți-o cu voi,
Javre! Javre ordinare!
Aș arunca-o-n gunoi."
Și pleacă, lăsând în spate,
Cățelușul suspinând,
Nu are glas, însă poate,
Să îi răspundă în gând:
"- Nu ți-am făcut niciun rău,
Omule, ce ai cu mine?
Of, de-aș fi în locul tău,
Aș fi mai om. Decât tine..."
poezie
de
Andreea Văduva
din
Blogul "Rânduri rupte din viață"
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice