Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Edenul tău
Sunt umbre de crânguri ce-mi umblă prin gânduri,
Ce urcă coboară în muguri de seară,
O seară a lunii -oglindită în ape,
În apele care- au uitat să adape.
Sunt ceruri de stele, pierdute, rebele,
Uitate în ochii speranței predate,
Senini prima oara dar care- au murit,
Când visul uitării din ei s-a ivit.
Sunt coase tăioase ce rup rădăcini
De suflete blânde și muribunde,
Ucid flori și iarbă și toarnă venin
Pe rana vâltorii din anii ce vin.
Superba trăire leșin, nemurire,
Ne frânge ființa trădându-și dorința,
Închide-mi tăgada-n cămașa de forță,
Aprinde-mă dragoste ca veșnică torță,
Prin focul rotundei salvări nenorocul,
În cercul de spaimă ce visuri îngaimă,
Prea mult împarțită- ntre bine și rău,
Eu pot fi coșmarul sau Edenul tău.
poezie
de
Silvana Andrada Tcacenco
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice