Dilema unui ou de Paști...
Într-un coș stau zece ouă
Roșii, puse pe pervaz.
Ciocnind două câte două,
Întorc celălalt obraz.
Alte ouă-ncondeiate,
Pe o masă-n coșuleț,
Stau pe-o parte-ngândurate:
-Mai bine era-n coteț!
Și gătite cu mărgele,
Ouă multe zac pe scrin.
Le-au scos vintrele din ele;
Doamne iartă! Ce mai chin.
Ouă albe, nevopsite,
Pentru cozonac cu nuci,
Așteaptă nedumerite
Pitulate dup-un tuci.
-Vezi tu, frate, zise unul
Înțelept și mai poznaș!
Fug îndată, ca nebunul
Și-am să scot un pui golaș.
Speriat și alb ca varul
I s-a pus în gât un nod.
De nu părăsea cuibarul,
Rămânea un ou cu plod.
Nu vreau să ajung nici pască!
Cum aș mai putea s-o spui?!
Știe orice gură-cască;
Ou-i bun să facă pui.
Să mă pună sub o cloșcă,
Nu boit cu fard pe ochi!
Stau la cald, mai trag o dușcă,-
Să nu-mi fie de deochi...
Câte întrebări perfide:
Mă frământe-n cozonac,
Printre nuci, rahat, stafide
Și semințele de mac?!
Sau să intru într-o pască
Printre brânză și orez,
Să mă pună ca o mască;
Să fiu fond de ten pe miez?!
Nu vreau să ajung omletă,
Cot la cot cu un alt ou!
Țin și eu la etichetă;
Nu vreau să mă bea șodou!
Înțepat și șturlubatic
S-a-nvârtit și s-a foit
Și-a rămas flăcău tomnatic,-
A ajuns un ou clocit.
|
Module dinamice