Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un orologiu vechi...
În turnul din cetate,
Un orologiu vechi,
Orele-n clopot bate
Din limbile perechi.
Când nu bate,-n răstimpuri,
Stă falnic și semeț,
Ca zeii din Olimpuri
Privește cu dispreț.
El a văzut pe lume
Vremile ce-au pierit,
Împărțind în fărâme
Timpul neprețuit.
Regatele apuse
Le-a vestit tacticos
Și oști victorioase,
Bătând misterios.
A tras chiar și a hohot
În miezul nopții lungi,
Când alergau în tropot
Stafiile prelungi.
Pe la nămiezi, în ceață,
Vestit-a deșteptări,
La cei ce în peniță
Au scris până în zori.
Celor goniți din urmă,
Alungați în exil,
Chiar dacă se zbuciumă,
Le-a fost mereu ostil.
A sunat în miez de zi
Ceasul de osândă
A sărmanilor flămânzi
Ce n-au drept să râdă.
De-o bună vreme bate
Acelor vinovați,
Ce-și spăla din păcate,
Zăcând întemnițați.
Într-un târziu de seară,
Mai număra un ceas,
La cei ce se-ntâlniră
Să își ia bun rămas.
A fost martor la șoptiri
De iubire-n noapte
Și la crude complotiri
De mârșave fapte.
Nu-l pizmuiți, sărmanul!
E antic, desuet...
I-a mai pierit elanul;
Bate tot mai încet.
În limbi se-mpleticește
'Nainte sau 'napoi.
De timpuri clopotește
Numărând ore noi.
Dar stă în turnul mare
Sub soare, ploaie, nins,
Privind cu resemnare,
Pierit și parcă-nvins.
poezie
de
Mihaela Banu
din
Ne învârtim în cercul vieții
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice