Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
A curs un veac
A curs un veac de când un cronicar,
A încrustat isprăvi cu-a lui cerneală,
Și le-a ascuns în cazna vesperală,
Sperând să le găsească-un muritor.
Stă surghiunit într-un ungher de pod,
Scriind doar la lumina din lucarnă,
Ca adevarul de minciuni să-l cearnă
Scăpându-l de al vremii eșafod.
Cât scârtâie penița pe-albe foi,
Păianjenul îi ține companie
Și-o bufniță ce stă pe veresie,
Într-o firidă-n grinda dinapoi.
Răzbesc timid lumini de felinar,
În noaptea zvârcolindu-se-n tenebre
Și orele, trosnind ca vechi vertebre,
Măsoară viața unui cărturar.
Mai lesne zorii de-ar vedea suind
Așterne fapte peste goale pagini,
Stârnind, printre cuvinte, noi imagini,
Trecutul și prezentul scormonind.
poezie
de
Mihaela Banu
din volumul de versuri
Cu pânzele întinse
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice