Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Alternative
Uneltele sunt parcă niște ființe vii,
Sunt palpitarea cugetării noastre.
Și se rotesc exact, ca niște astre
În circuitul unei galaxii.
Ele-și clădesc, cu vremea, un destin,
Familii de unelte se stabilesc în case,
Sunt, dacă vreți, ca viermii de mătase
Elaborând un templu imaculat și fin.
Frumoase când stăpânul lor le spală
Ca pe un trandafir un bob de rouă,
Sunt rele, slute și se crapă-n două
Când zac într-o stupidă trândăveală.
poezie clasică
de
Virgil Teodorescu
din
Poezie neîntreruptă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice