Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Eden
Și... pentru că trebuia să porți un nume,
te-ai numit ÎNGER.
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinți de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.
Și... pentru că trebuia să porți un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în brațe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
din sufletul tău.
... și te-ai numit VIS
și ai pătruns în sângele meu
bolnav de dor,
de neliniște, de nesiguranță,
bolnav de tine -
cel niciodată găsit -
și trecerea ta
a lăsat adânci urme
în carnea-mi flămândă
de EDENUL
trupului tău.
Tăcere...
Ce ochi frumoși avea
tăcerea dintre noi!
Ne adulmecam
ca pe o pradă
în liniștea nopții...
Ne dureau gândurile de
dor...
Ne dureau degetele
care pipăiau noaptea
ca o catifea albastră...
Ne durea muzica divină
ce curgea din cer...
Ne durea fiecare șoaptă
nespusă încă...
Pielea avea parfum
de piersică
dată în pârg.
Ce ochi frumoși avea tăcerea
din noi,
cei care abia atunci învațam
alfabetul iubirii!
Ce ochi frumoși!
Ne strigam
fără cuvinte...
Ne pipăiam
fără gesturi...
Ce ochi frumoși
avea iubirea
ca o mare doamnă
trecând pragul dintre noapte
și zi...
Ce ochi frumoși
Aveai...
Tu!
poezie
de
Lelia Mossora
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice