Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Grea-i viața românului...
Am rămas ai nimănui,
Rușinea pământului.
Românie unde ești?
În ce carte cu povești?
Îi pupăm la dos pe hoți
De parcă am fi bohoți.
Și-n bătaia vântului,
Stă soarta românului.
Ne-am suit de-atâta timp
Pe-al durerii anotimp
Încât am rămas stafii,
Închise-n mormânt de vii.
Plânge oastea Domnului
De ura creștinului,
Care de atâta chin
Și-n biserică-i meschin.
Doamne cât vom mai răbda
Și cât ne vor mai prăda
Cei care ne pun chirie
Pe ogoare și pe glie?
Iar apa izvorului
De la piatra dorului
Infectată-i azi din plin
Cu al șarpelui venin.
Oare cât mai așteptăm
Cu dușmanul să luptăm?
Vreți ca-n loc de-a-l dărâma
Să fim frați cu lacrima?
Zâmbetu-i plecat hai-hui
Pe la poarta cerului,
Foamea-n case a intrat,
Fericirea a plecat...
Și atunci, cum să mai cânt?
Imnul țării noastre sfânt,
Când de sărbători mă duc,
Prin străini singură cuc...
Dar nu uit de țara mea,
S-o urăsc nu, n-aș putea
Și tot sper că într-o zi
Românul se va trezi...
poezie
de
Dorina Omota
din
Mai plâng o lacrimă și plec
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice