Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Năsada pământului
Pun sufletul ca năsadă pământului,
Sunt țăranul ce înnoiește timpul,
Îl semăn pe aripile vântului
Să aibă pâine și în prezent Olimpul.
Vitejii armatelor ascunse-n obada
Carului Mare răsturnat peste noi
Ne-amenință cu pâine cât roata
Singurătății petrecute în doi.
Vreau să avem trăirea frumoasă
Sub blânde vorbe șoptite prin rouă,
Dansul în doi e-o mare spumoasă,
Tu mă năsădești în valuri când plouă.
Pun sufletul la tine în poale,
Cresc vânjoși copiii de-o clipă,
Vuietul vântului cu jarul sub foale
Caută rezerva de-nnoită aripă.
Amândoi suntem pâinea vieții,
Năsada pământului căzută din rai
În trusa amintirii tinereții
Pe care-o cântăm bătrânește la nai.
Are pâine orașul și satul,
Năsadă suntem sub bradul vânjos,
Dumnezeu a unit josul cu-naltul,
Mă simt pâinea Lui de frumos!
poezie
de
Marin Moscu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice