Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lumină întunecată
[Umbra]
În fiecare zi
De un infinit de ori
Și copacii mor
Așteptând în rând ca la tăiere
În a omului onor
Sacrificați pentru o clipă de plăcere.
Ne mișcăm, trezim, visăm
Fără ca-n viață să discernem
Un cărbune, diamant
Un diamant ce-i tot cărbune.
Nu conștiința, inteligența
E ceea ce
Ne face umani, geniali sau raționali.
Deși trecură
Eoni întregi
N-am învățat
Cum să trăim în armonie
În agonie
Sau entropie
Cu mișcarea pendulară
A timpului neîn-trecut.
Orice făptură, oricât de mică
Inteligentă de-ar fi
Ca și noi ea ar distruge
Din spaime abrupte înălțate
O pădure milenară
Ar fi arsă, reclădită
Sub chip de om rebranduită.
Suntem o umbră
(Da, doar o umbră, o cititorule, nu te mira, chiar dacă iți închizi ochii, umbra, aceeași umbră mereu în preschimbare va rămâne... tot la fel)
În căutarea dimineții
Noaptea găsim ce e tristețea
Fericirea de a jeli, bucuria de a sluji
Și totuși pentru a noastră mântuire
Tăiem la baza rădăcina
Rugându-ne ca și tulpina
Să stea dreaptă înălțată
Strigând zadarnic un crez impur
A ta jertfă, a mea ofrandă.
Un sunet alb de a viețui
Neputința de a muri.
Suntem nemuritori doar cu gândul,
În veșnicie vom muri.
Suntem aici, ai voștri stăpâni
Vai de noi căci prin
Tăiere
Ce distrugem ne-nconjoară
Ca-ntr-o plasă a minciunii
A durerii, slăbiciunii
Și a bolii de a fi
Un om prea mic pentru a pricepe
Căci prin viața ce-o curmăm
Noi la moarte ne condamnăm
Trecem și nu ne uitam
La umbra ce-o călcăm.
poezie
de
Ioan Popescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice