Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Frivolitatea gladiolei
Un crin imperial, stând în grădină,
S-a-ndrăgostit de-o zveltă gladiolă
Ce-i arunca ocheade lungi, frivolă,
De i se-ntipărise pe retină.
Dar ea privea cu drag și stânjenelul,
Cu care-avea asemănări destule
Și-același ADN-nscris în celule;
Deunăzi primise chiar inelul...
Și astăzi stânjenelul, mâine crinul,
Tot cochetând, frumoasa gladiolă,
Sălta în cinstea lor câte-o corolă,
Bând când cu unul, când cu altul vinul.
Un tradafir cu spinii la vedere
Ce-i urmărea purtarea de departe,
Sigur fiind că el dreptatea-mparte,
Șoptea secretu-i cu-orice adiere.
Și-aflând și stânjenelul, dar și crinul,
Duplicitatea, biata gladiolă,
Nehotărâtă își privea declinul,
Sfârșindu-și viața fără-aureolă.
C-așa-i cutuma împământenită,
Imperial de e, ori de duzină,
Bărbatul niciodată nu-i de vină
Și-și saltă pălăria colbuită.
Morala e o simplă constatare:
Dacă flirtezi cu doi bărbați deodată,
Întreaga lume-ncepe să dezbată,
Iar tu din gura lumii n-ai scăpare.
fabulă
de
Mihaela Banu
din
In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice