Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sub gerurile aspre ...
Sub gerurile aspre-ncremenite,
Sub greaua lor povară de zăpadă,
Cu frunțile de vreme-ncărunțite
Zac rebegite ramuri, în livadă.
Privesc abia ținându-se de șale,
Rugându-se la pronia Divină,
Să stea înfipte bine-n rădăcină,
Cât iarna e-n cămașa ei de zale!
E ziua la nămiezi și-n ger năpraznic,
Soarele își arată numai dinții.
Văd doar un foc mocnit, cu ochii minții,
Ce arde undeva, la naiba-n praznic.
Cortina nopții ce coboară-n pripă,
Îmbrăcă-n haina ei de neguri valea.
Răzbate prin troiene numai jalea,
În timp ce eu fumez, în tihnă, pipă.
În zori, o rază-mi bate-ncet în geamuri
Și-alerg să îi deschid, cu-nfrigurare,
Dar tremură cu-atâta-nverșunare,
Cu-aripi de chiciură, smulse din ramuri.
Iarna e o sculptură-n sărbătoare,
Cioplită-n ghețuri de-al ei meșter, gerul,
Ce trage de pe ea un colț din cerul,
Brodat cu stele la inaugurare.
poezie
de
Mihaela Banu
din volumul de versuri
Zăbrelind zadarnic zborul
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice