Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Muște pe gutui
Îmi aduc aminte nu-i decât un an -
Că mergea pe stradă c-un urangutan.
Și-l ținea de mână, chiar în brațe, ea,
De plângeau și teii, frunza tremura
Și voia să cadă, chiar de-n luna mai
Plouă cu petale. Ea voia, dar vai!
El, sub marea-i burtă nu avea nimic
Să-i încânte viața, nici măcar un pic.
Și plângeau copacii pe chelia lui
De ziceai că-s muște strânse pe gutui
De-alea mai stricate sau ceva cu moț
Dintr-un fund de curte. Îl voia de soț.
Nu mă credeți? Uite: din purtarea ei
Se vedea că-i este, dintre dumnezei,
Chiar acela care-i bântuie prin vis
Și-ar fugi cu dânsul chiar din Paradis.
N-aș vrea povestirea să o mai lungesc
Și așa-i prea lungă-n ce vă povestesc
Și, că doar se poate, o scurtez pe cât
Să-nțelegeți oful: îl iubea și-atât...
Când mergeau prin parcul cu un tei fălos,
El s-a smuls din mâna-i, ca un păcătos.
Ce era să-i facă? doar era neom:
A lăsat-o baltă, iar acum e-n pom.
poezie
de
Daniel Vișan-Dimitriu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice