Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poetei
Ce fel de luptătoare ești
Tu, zână care scrii povești,
De ce nu-ți faci din slovă scut
Împodobit cu-al meu sărut
Și platoșă din vis sublim,
Când lumea vrea să suferim?
Nu suntem, vremii, cumpărați,
Doar muritori și talentați
Și diferiți în versul dulce
Și Luna poartă-a noastră cruce,
Cum ai putea să mai renunți
La Muzele cu lumânări de nunți?
N-avem ce s-ar fi cuvenit,
Un cuib de cuc, cu glas dogit,
Din toate câte ne-am dorit
Cu vraja care ne-a ursit,
Dar ne-am făcut, în Cer, cetate
Din visuri de eternitate.
Dorind a mângâia suflete stingere,
Dăm tuturor, în stihuri, giuvaiere,
Din chinuri ce pe noi ne stăpânesc,
Cu-acest har ce nu e omenesc,
Ce arde-n noi cu-o patimă divină,
Suntem Poeți și n-avem nicio vină!
Tu cea hărăzită cu talent,
Eu, la gramatică, adesea corijent,
Doi candidați frumoși la veșnicie,
De boala ce ne consumă-n Poezie,
Suntem unici în versurile scrise
Niciodată plagiatori de Vise!
poezie
de
Ionel Arădoaie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice