Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Timpul, un hoinar
Aștept ziua care vine,
mă așez în genunchi
îmi plec fruntea, umezind țărâna,
strâng în brațe raza de lumină,
simt o mângâiere pe creștet,
e mâna caldă a mamei.
E atâta liniște în jur,
doar vântul se aude,
bătând în zăvadă,
iar din când în când,
un bocănit de încălțări
neajustate pe piciorul timpului
care rămâne un hoinar.
poezie
de
Ion Răduț
din
Un pod peste timp
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice