Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Se răsfață dimineața
(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)
Se răsfață dimineața
Peste fruntea unui cleric
Care-și irosește viața
De sub soare, în întuneric
Și nimic nu-i sparge gheața
Sufletului ezoteric.
Conștient că nemurirea
Poposește-n pieptul său
El trăiește fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.
Și rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu
Care I-a trasat menirea... )
Își menește un traseu
Ce-i sugrumă împlinirea...
Simțirile-i, pustii se sting
Uitate-n pulsurile-i reci
Și ochii abia-i se mai disting
Din colbul visurilor seci
Dar porii minții lui ating
Greșit tărâmul cel de veci.
Și în visarea lui banală
Ce-i ține inima înrobită,
În lumea-i nouă, virtuală
Se-aprinde-un Astru pe orbită,
Ce-n lumea Lui spirituală
Cu zâmbet dulce îl invită,
(Localizând lumea reală
Ce va să fie moștenită
În mod concret, fără îndoială,
Precum ne e făgăduită,
De "nu cădem de oboseală"
Cu mintea-n vise aburită... )
Dar viața trebuie trăită
După-o cerință specială!
Și conștiința-i adormită
Se-oprește în clipa crucială,
De crucea Domnului trezită
La rostuirea esențială:
La ce bun masca lui de cleric
Și întreaga trudă a vieții lui
Dacă s-a stins în întuneric
Pe când Lumina era a lui?!
La ce bun fastul din "generic"
Când ești la poarta iadului?
La ce bun oare, la ce bun
O trudă între rău și bine
Și-atâtea toate ce-ți adun
Un întuneric greu în sine,
Căci toate trec ca visu, apun
Iar tu mori rob în mâini haine!
Când ai chiar tot ce nu visezi
Și nici nu-ți poți închipui
De vrei pe Domnul să-L urmezi,
Și sufletul a-ți mântui,
De vrei cu inima să vezi
Un rost ce poate îndreptui...
Și-un dor, adânc în suflet scurmă
Lăsând pe chipu-i muritor,
În umbra zorilor, o urmă,
O umbră-a nopților ce-i curmă
Suavul sufletului dor,
Firav, ca-un mânz lovit de gurmă
Și-n duh, un farmec de lumină
Trezește scopu-n suflet stins
Privind spre zorii ce-au să vină
Și chiar când par de neatins,
Renaște-un templu din ruină
Ca semn că duhul nu-i învins...
Și "dimineața" din generic
Azi, luminoasă se răsfață
Pe fruntea inimii de cleric
Ce a trăi, murind învață,
Cu spatele la întuneric
Și Raiul radiind pe față...
Și "fața cea bisericească"
Deține în sfârșit lumină
Iar starea sa duhovnicească
Este cu-adevărat divină.
Iar astăzi, Pronia Cerească,
Vrea-n viața ta să intervină,
Dar nu Va face nicidecum
Vreun pas cât timp tu Îl eviți
Și nu te va opri din drum
Dacă Cuvântul I-L omiți,
Dar te va ridica din scrum,
"Aur curat", dacă-I permiți!
poezie
de
Ioan Hapca
din volumul de versuri
Reflexii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice