Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Melodul
Cântă-n strana cea rece și pustie
Melodul ce de viața vie a uitat;
Își împarte sufletul între dor și trufie,
Nu spune nimănui nimic; e sieși cenzurat!
Cântă și surpă din cuvinte mereu
n-are decât liniștea de veci înainte;
Iubește rănile ce ard în Dumneyeu
Și cade tulbure în oarbe jurăminte!
Melodul și-a-nscripționat pe lacrimi!
Comoara din ceruri azi, nevăzută;
A uitat de moarte, a uitat de patimi
Și... josul paginii citite tainic tot sărută!
Melodul a uitat de mamă și de tată...
E în pustiul cel adânc, vibrant;
Mai prelungește șoaptele c-o șoaptă
Și cântă peste timp, ades însingurat!
Melodul aude ecoul din îngeri...
Sfinții în taină îl mărturisesc;
Psalmii sunt plini de frângeri
Atât de înalt, suav, dumnezeiesc!
poezie
de
Constantin Anton
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice