Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Doar aparent
Doar aparent, câte ceva se schimbă.
De mii de ani suntem la fel, îți spun,
Doi ochi privind cum Soarele se plimbă,
Același trai, cu ambalaj mai bun.
Mai inventăm câte un tip de rană
Și parca doare altfel, mai modern,
Sofisticată, noua noastră hrană,
Pavează drumul neted, spre infern.
Tot singuri ne uităm cum fluviul,
Se scurge. Trage după el încet,
Regretul, disperarea, dubiul.
Plutește arogant pe el, un pet.
Ne ninge rar, de obicei în marte.
Parcă avem un singur anotimp.
Greșeli mai vechi, aceleași șoapte,
Ce-au amăgit părinții-n al lor timp.
Iubirea este tot mai efemeră,
Transformă bunicuții în amanți.
E demodat să faci copii, dar carieră,
Încep de tinere nepoatele-n colanți.
Șosele cresc, se nasc și crapă,
Iar banii nevăzuți se varsă-n cont.
Se plimba în mașini cu trapă,
Ignobilă, o șefa și-al ei tont.
"Azi" este tot. Speranța se amână
De ce să mai privim în zori, în sus?
Când ceasul sună, îl luăm în mână
Și așteptăm un altfel de apus.
Doar aparent, câte ceva se schimbă,
Iar dezbinarea-i altfel când "unire"
Se cheamă când vorbim aceeași limbă,
Pășind cu tocul cui peste iubire.
poezie
de
Gabriel Pădure
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice