Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Călător prin lumea oarbă
Unde mi-ai spus că mergi
și de unde vii? Acolo
ploaia avea plete lungi de noapte
marea era albastră, iarba se juca verde
dar oamenii, oamenii așteptau la cafenele
convivi străini să se îmbete cu vise?
Ce poți să-mi spui de noi
sau ne-ai uitat pe brațe răsucite și umeri frivoli?
Ce faci tu acolo pe unde umbli
pierdut prin lumea oarbă cu praful rămas pe rever
între apusuri și câte-un răsărit pribeag, stingher?
Uite, pe frunte ai urme de vulturi
picioarele ți-au obosit
de teama drumului șerpuit nătâng
s-au încălțat în lut nemângâiat greoi
Oprește-te... Rămâi...
te-azvârli precum o frunză ruptă
din fructul uitat de sămânță
ce fuge de-atingerea morții
într-un tablou ce se pierde zadarnic
printre însângerate cioburi de oglindă
În tine se zvârcolesc insomnii de vis abrupt
nu simți iubite că de atâta nicăieri
zăpezi pe călcâie ți-au crescut...
poezie
de
Marieta Căprăruși
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice