Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
"Nouă zi, ce îmi aduci?
Numai spleenuri citadine?
De-i așa, atunci mai bine
Fără mine să te duci!
O să mă retrag în alte
Vremuri dintr-o stinsă eră,
Și-n nemuritoarea sferă
Voi gusta trăiri înalte.
Voi da glas prin cânturi vii
Unui timp de anvergură,
N-am nevoie de-a ta ură,
Zi perfidă care vii!"
Astfel zise biograful
Către zorii noii zile
Și-și vârî cu ciudă capul
În istoricele file.
Chiar atunci din cripta cărții
O portiță se deschise,
Brațe sfidătoare morții
Îl atraseră spre vise.
Literele în vârteje
Îi jucau pe dinainte,
Prinse-n tainicele mreje
De imagini și cuvinte.
Și sub ochii lui răsare
O suită maiestuoasă
A Elisabetei care
Angliei îi fu crăiasă:
Pajii sprinteni cu pompoane
Și cu panglice la ghete,
Puritanele cucoane,
Lorzi cu suflete poete,
Unicorni și lei și mâțe,
Chiar și spiriduși și zâne
Se porneau vioi s-ațâțe
Mintea ce-i scăpa din frâne.
Iar pe tronul de lumină,
Sprijinită într-un vers
Sta platonica regină,
Râsul ei un univers:
"O, ilustre biografe, cine-ar fi putut mai bine
A mea viață s-o redeie decât tine, decât tine?
Ci îmi pare câteodată că nici eu n-aș putea spune
Ce-am trăit în astă lume, cu mai multă-nțelepciune.
Iată de aceea, scumpe, titluri nobile-ți acord!"
Spuse ea bătând din palme și-l făcu de-a dreptul lord.
Dar spre seară, Mary Stuart, ce-i regină peste scoți,
Spuse: "Tu, nechibzuite, să mă necinstești socoți?
Să-ntinezi mormântu-mi tragic, lăudându-o pre ea,
Care m-au trimis la moarte? Pleacă dinaintea mea!"
În zadar cerca sărmanul s-o-mbuneze cu suspine,
Greu e să fii biograful a două rivale regine...
poezie
de
Ionuț Ștefan Blesneag
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice