Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Slash. poem în care îngrop tot
îmi îngrop poemele în slash-uri / linii care ar trebui să
delimiteze forța mea vitala de restul lumii
azi cerul este opac ca o grindă ce stă să cadă peste orașul muribund
// îmi aud de fiecare dată pașii uscați pe caldarâm//
în drum spre tine am remarcat
mama a încetat să mai țipe ca și cum ar avea un niqab peste gură
tata a încetat să mai respire / unele respirații dor ca și cum ai fi vinovat de ceva
dar nu știi de ce anume
soră-mea s-a urcat pe umerii mei și acum mă apasă fiecare mișcare a ei/ i-am spus mori sau va trebui
să te îngrop așa de vie cu tot cu păpușile tale și rochițele cu volănașe
îmi îngrop poemele în cuvinte tari acide care să doară / astfel suprapun
și controlez mai bine durerile / ca și cum aș avea un ac înfipt într-o venă / apoi mi-l scot
și frica de ace dispare
dar nu dispare tristețea/ ea e prezentă ca un element chimic al vieții mele
fără ea nu aș mai putea să mai îngrop nimic
pe trecerea de pietoni trece o fată care seamăna cu mine
atunci cand beau multă vodkă ca să uit / asa cum a uitat și ea să se uite la culoarea semaforului
și nu a văzut că este roșu
//
inima tânără încă vibrează/ îmi afund pașii în betonul cald
pentru că între timp a venit vara / iar soarele acesta
se umple încet, încet de teamă/ /îmi afund corpul în beton
și acum nu mai aud țipetele/ respirațiile/ mișcările lor /
e atât de bine/ când îmi îngrop toate poemele în fumul țigărilor de contrabandă/ și nimeni nu-mi spune hai ieși de acolo / nu e vară / e primăvară și
toți ghioceii vor răsări din pământ pentru tine.
poezie
de
Daniela Bîrzu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice