Unde mi-a dispărut frontiera?
locul de acum zece ani ce arăta neschimbat și după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
și străbunicul
pe care niciodată nu i-am văzut, dar care trăiau
în rama oglinzii încețoșate a mamei,
locul în care nici măcar în vis nu există trecutul tatălui,
locul în care un tată fără minte ara câmpul străbun
când se lăsa întunericul,
locul în care adevărul sălășluia la sat,
locul în care tu adormeai când adormeam și eu,
locul în care unchiul pe care-l credeam mort s-a întors
în viață, locul în care banii pe arendă zdrobeau oasele în raport
de trei la șapte,
locul în care oamenii mureau închizându-și ochii,
pentru că nu aveau putere să-i țină deschiși,
locul în care oamenii cu nas mic și pomeți ridicați
îndurând o sărăcie feroce,
făceau plecăciuni în fața spiritelor morților, în ritualurile
ancestrale,
locul în care planurile pe o sută de ani nu aveau
nici un rost,
locul în care oamenii stăteau împreună în zilele ploioase,
locul în care dacă cineva murea toți îl boceau,
locul în care Kim era unchiul lui Jang,
locul în care Kim și Eul erau veri,
locul în care domnul magistrat nu venea niciodată,
locul în care, în nopțile cu lună plină, imensă,
cineva ascuțea un cuțit de bucătărie și sfârteca cu el
carnea văzduhului,
locul în care sensul își ținea plecat capul în fața
non-sensului,
locul pe care l-am lăsat în urma noastră...
|
Module dinamice