Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Urme de rătăcire
nu știu,
nu am curajul să ies din monotonia iernii,
tâmplele îmi încărunțesc definitiv
de la filosofii absolutiste
despre lume și soartă,
rutina mi se pare mai confortabilă
după atâta timp de nemișcare,
degeaba îmi spui despre dezgheț
când păsări și emigranți
se întorc în derivă ca să ne tulbure
dansul sublim
și destinul lupilor,
prefer dogoarea trupului tău
vibrând
într-o încleștare supremă,
într-o jerbă de flăcări,
de comori,
pe arcade,
pe buze,
pe coapse,
pe genunchi,
nu-mi pomeni despre
desprimăvărare,
nu-mi pasă,
când noi doi am reinventat iarna
și statuile de gheață
și animalele de pradă
și moartea
și iubirea
și jertfa,
ochii mei ar sta ațintiți mai degrabă
într-o vale albă
decât spre insulele sudului,
prin zăpadă ți-aș zări cel puțin urmele
rătăcirii,
peste care aș putea să mor,
căutându-te.
poezie
de
Marian Florentin Ursu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice