Dragobetele epigramiștilor
Îi dau lui Gârda-ntâietate,
Că e băiat cu facultate
Și i-a băgat pe mulți în draci
Că se agață prin copaci.
Își țese, ca păianjen, pânză,
Dar mult mai sus îl văd pe Frunză
Cum îl întreabă-ncet, cu milă:
,, Să-ți dau un gram de clorofilă,
O poantă mică, Guguștiuc
Sau vrei citate din Gagniuc,
Mușcate de la Sir Hanganu,
Piftie de la M. Dobreanu?
Un corn cu lapte-ți dă Janet,
Că tot luptați pe internet
Și vă-mbinați, cu dor și chin,
Cu Violetta, Valentin
Sau alți frumoși epigramiști
Ori cititorii feisbuciști.'' Al doilea ce m-a pus pe gânduri,
Și-ar merita vreo două rânduri,
E Larco, moldovean cu stil,
Ce-aprinde-al poantelor fitil,
Dar e băiat de nota zece,
Mereu, la premii, mă întrece,
Și-aduce după el tot neamu'
C-așa e-n lume moldoveanu',
Îi ține-n dreapta pe amici
Și nu-ndrăzndești nimic să-i zici
Că te apucă-n grabă criza
Căci vin și Bâlici și Diviza
Și Haivas, Deutsch și Bujeniță,
Elena ca o garofiță
Și toată floarea cea vestită,
A epigramei dinamită
Să v-o arunce-n poante fine,
Să vă simțiți nespus de bine.
Eu aș mai scrie, negreșit,
De Todo, Vali, și-nsfârșit
De Cătălina, dar evit
Să fac glumițe de-alea seci,
Că nu mai văd vreo poză-n veci!
Și voi posta acum trăsnaia
Ca să aprindem iar văpaia,
Dar nu pot arunca torpila,
Că nu-i Rotaru cu ștampila
Și totul trebui' aprobat,
C-așa-i cu secretariat,
În rest, să vă iubiți cu sete
Încât să știți că-i Dragobete!
|
Module dinamice