Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Floare cu polen ceresc
La ora la care se termină zilei-n colac, ceasul
Aud iar morții, poemul, strigând strident pomelnicul.
Cântat de orgi-n oase de umbre cu ritmurile binare
Ce surâzând imi calcă în dans pianul in picioare
Legată cu sfori de fum, de păpusi trase de după uși
Unde văd maldăre puroi de foi-n recenzii necrofile
Având cod de bare in pupături pe cei sus puși
Incăltati-n prezervative sparte curgând hemofile.
Cu sânge! Nici gând! Cu salive curgând de substantive
In culori si mirosurile iele de adjective
Culcate pe pianul meu, unde moartea scuipă mereu
Cu critici de după usi ascultând hâzi cântecul meu
Făcându-mă că nu-i zăresc nebun să innebunesc
Cântând pe clapele negre-n pară având cuie in sus
Pe care apăs si le râdu-mi lor prea grifon, nesupus
Scriind cu sângele ce curge despre-mi neamul ce-l iubesc
Pe fețele umbrelor ce după usi cruzi mă privesc
Muscându-mi mâna ce are si o albă plânsă floare
Ce mă priveste cu ochii ei de polen quasar, ceresc
Lasând-o pe pian vibrând când voi fi ucis mut de umbre
Că ea poate v-a zbura, lumii surde să mă povestească
Cât a putut un grifon ronin, nebun să o si iubească
Având cutitele-n spate, cuie de tuș tălpilor batute
înfipte mercur si in trandafiri tricolori-nflorite...
poezie
de
Petru Daniel Văcăreanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice