Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iubirea pământului
Am separat continente și-am divizat țări:
Văzând de ce eram în stare, plopii tremurau îngroziți.
Deși pământul se desfăcea-n sărbători aurii
Acolo unde mâinile noastre erau unite prin pâine și sare:
Noi și frații noștri n-am reușit să ne-înțelegem.
Nopțile ne făceau să fim unul și-același până-n zori,
Plutind peste paturile noastre.
Acolo eram noi, mai nătângi decât broaștele.
In vreme ce frunzele de pe lac ne vorbeau de unitatea timpului,
Tu trăiai deoparte și eu trăiam deoparte.
Ce fel de magie-întunecată și rea ne sugrumă soarta:
De veacuri oare gândirea noastră-i căzută-n somn de moarte?
Ce fel de mister e-acesta, alb, însă nu alb?
Ne iubim unii altora flecuștețele și mărgelele,
Dar nu iubim și pământul celuilalt.
NB. Din Apărare împotriva nopții
poezie
de
Fazil Husnu Daglarca
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice